marți, 24 mai 2016

Un ceai?!Poftiti in camera din fata,va rog!

       
E tarziu...Ploua.Ploua cu stropi mari ca-ntr-o seara de toamna tarzie...
 In semiintunericul serii EL vine parca tiptil si ma priveste pe furis.Ochii lui verzi ma saruta usor cantr-un vis.
  <Hei!Ce faci?!Prin ce lume te mai  furisezi?>
   Eu il  privesc ca si cum abia ne-am cunoscut...parfumul buzelor lui miros a cirese salbatice.Nevinovat, ma trage de mana si-mi spune<Un ceai?>
  Ploua....ploua sacadat -total intr-o aroma roz de cirese.Tresar....si-l intreb<Un ceai? unde?>Privirea imi cade pe sarutul buzelor LUI  si-as vrea sa-i spun ceva;dar cum?! si mai ales de ce?!
  Habar n-am cand a disparut din camera pentru ca sunt iar singura.In linistea ploii aud iar <Iubito ti-as daruii un' boboc de trandafir nenanscut'>
  Ciudat..il intreb aproape inconstant<trandafir nenascut?>...Rade.Un ras cristalin de copil dulce cu multi zulufi.

                             <Un ceai?>
  Raspund fara glas,fara cuvinte  ,fara prezenta<Da, va rog!>
  <Poftiti in  camera din fata!Vi-l ofer pe acesta din muguri de trandafir si langa el v-am pus sarutul meu de cirese salbatice!
                       



Zambesc...acum stiu de unde-mi era in par parfumul acesta.Ma cufund intr-o liniste moale si pufoasa.




Ploua...scriu...
EL este BLOGUL meu cu ochi verzi care-mi miroase a cirese salbatice si-a muguri de trandafir
Privesc lung...iar EL imi spune tacut<Te astept!Vii?!>



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu