joi, 26 mai 2016

Sarutul inimii din talisman

                   
  Cand ai plecat n-am stiut cum si mai ales ce sa fac sa-ti fiu acolo,langa sufletul tau.
  Tacut ,ochii tai ascundeau un desert auriu ...te-am luat de mana si ti-am zambit.
  Desi taceai ,ochii tai vorbeau mult, icontrolabil.
   Un ultim vals ,un ultim pahar de sampanie si un sarut.Buzele s-au contopit intr-o poveste nespusa,iar inimile noastre <sporovaiau > nimicuri.
   Si-atunci ti-am zis eu:
   -O sa-mi scrii?
   -Sigur....as putea altfel?!
   -O sa ma uiti...
   -Cine ar putea uita sarutul tau?!
   -...si daca totusi...
  -Fara <totusi>..da plec,dar ma intorc si pana vin iti las un talisman
  - Un talisman ?
  -Talismanul dragostei..e inima mea..si aici in inima asta este sarutul
O luna mare,rotunda si aurie ne privea fascinata.Linistea noptii a tacut mai profund,iar timpul s-a scuzat de intarzierea facuta.Eram noi ..impreuna...si-atat.Fara lume,fara timp,fara maine.Eram noi si-un talisman  de poveste in care-mi prinsesem un vis.Erai tu, tacut si profund.Era intunericul noptii cu-o luna rotunda si mare ce reflecta in inima prinsa la mana mea de-un fir rosu al dragostei pure.
Eram noi si-un talisman.O inima ce-a furat un sarut...o bijuterie cum nu era alta..o pasare intr-o colivie a dragostei pure..
           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu